Acest site foloseste cookie-uri. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii.
Categorii

Dulceata de ardei iuti - produs respins la atestarea ca si traditional

Postat de administrator 23.02.2018 0 Comentarii Productie,

 

Principiul " Sa moara si capra vecinului!" este impamantenit la romani. De ce? Pentru ca vecinii unguri au capre, bulgarii la fel, sarbii la fel, de moldoveni nu mai spun. Caprele noastre au mot si acel mot irita nervul si papila romanului. In cele de mai jos va voi prezenta istoria dulcetii de ardei iuti, asa cum este ea in Romania de multi ani, necunoscuta, nestiuta, promovata in ultima vreme de dizidentul neamului romanesc, poetul-bucatar Mircea Dinescu. Ei bine, Domni si Doamne ai Ministerului Agriculturii, poate va mai revizuiti opiniile dupa ce veti citi acest articol!

Sa va prezint istoria iuticii sau liuticii, sau asa cum o stiau locuitorii comunei Baleni, si n-o stia domnul M.Dinescu, pentru ca domnul nu se nascuse, atunci când conationalii mei mancau la inmormantari iutica.

Este o delicatesa care se servea la "parastasul de abureala", imediat dupa inmormantare, in amestec cu fasole boabe, leustean, suc de rosii si mamaliga fierbinte. Era o adevarata intrecere intre sarboaice ( si ce sa fac daca am trait intr-un sat de romani si bulgari- denumiti cumva gresit sarbi), care sa faca iutica mai iute. Cu cat era mai iute cu atat se considera ca decedatul a fost mai aprig in viata de care tocmai se despartise. Aprig in toate cele, daca intelegeti. Prima data am mancat iutica la moartea bunicii mele, facuta de tata Stela, vecina mea sarboaica frumoasa si vrednica, acum o babuta mica si neinsemnata pentru Domnii si Doamnele din Ministerul Agriculturii. Nu voi uita gustul iuticii, in primul rand pentru ca era foarte iute, iar eu eram copil, in al doilea rand pentru ca tata Stela a spus atunci când ne-a adus-o ca-i pare foarte rau ca nu s-a inventat ardeiul pe masura cucoanei Florica( bunica mea)! Ei bine, ulterior si la moartea bunicului meu am mancat iutica, facuta tot de vecina mea, intre timp se " inventasera" hibrizii si am vazut masura iutimii. Tarziu am aflat ca tine de obiceiul inmormantarii pregatirea acestei delicatese, s-a pierdut intre timp traditia pentru ca si preotii parca sunt altii, au aliniat babele si tatele dupa alte reguli, acum la parastasul de abureala se serveste Coca - Cola. Am crezut ca daca voi expune asa cum mi-a ramas din copilarie istoria iuticii va fi suficient pentru Doamnele si Domnii Ministerului Agriculturii. Se pare ca nu a fost. Am pus si reteta pe care o voi reda asa cum am mostenit-o de la bunica mea, cea care a trebuit sa faca iutica pentru fiul ei, mort mult prea devreme.

 

 

As fi nespus de bucuroasa daca fiul meu la parastasul de abureala mi-ar face pe langa coliva si aceasta reteta de iutica, chiar daca ea a fost refuzata la autorizare de catre Ministerul Agriculturii. De ce as fi bucuroasa? Pentru ca nu beau Coca - Cola, bautura traditionala romaneasca! E nefiresc ca dupa ani de munca si de studiu,pentru mine, niste oameni care nu parasesc un birou sa spuna mai vrem dovezi! Ce alte dovezi doriti? Maine, poimâine ne veti cere dovezi ca acea capra a vecinilor a fost a noastra dar am cedat-o in urma unei Ordonante de urgenta!!!! Rusine, functionari ignoranti, in mana si pixul vostru sta traditionalitatea neamului romanesc! O voi duce pe tata Stela la un notar sa declare ca in urma cu 50 de ani la inmormantari nu se servea Coca Cola ci iutica si asta este un produs traditional romanesc, autentic din comuna Baleni, judetul Dambovita, adus de bulgarii de la Selimno, in 1917 si preluat de romanii de pe mosia marelui Ban Grigorie Baleanu, pana atunci când poetul-bucatar a dus-o in derizoriu.

"Moarte rea, Tu, Moarte surda!/Ai venit la noi pe seara/Si mi-ai adus in camara,/Cea dulceata...cea mai cruda. /Mi-ai lasat iuteala-n glas/Si pentru cel parastas,/Doi ardei mai mititei/Iuti ca tine/Si-nca multi alti maruntei,/Iuti ca mine./Se-mpresoara-n craticioara/De cu zori si pana-n seara!/Când clopotul va suna,/ Si dulceata va spuma,/Vor trece la pomenire:/"Dumnezeu sa-l hodineasca!/Si iutica sa primeasca!"/ Moarte rea, Tu, moarte surda!/ De esti buna ca dulceata/Pleaca iute dimineata!/...Si te du-n pustii.../ Si sa nu mai vii!"

Sfatul meu, incercati-o cu mancare de fasole boabe cu leustean si mamaliga calda si ganditi-va la cei care au plecat de langa noi!

Comenteaza

Loading...