Acest site foloseste cookie-uri. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii.
Categorii

Zacusca de vinetele - produs atestat traditional

Postat de administrator 23.02.2018 0 Comentarii Productie,

 

Studiind monografia comunei Baleni, comuna in care am copilarit si am devenit OM, monografie scrisa de bunicul meu Gheorghe Trifonescu, precum si ascultând aproape 14 ani povestile bunicii mele, Florica Trifonescu, invatatoare la Scoala de Fete din sat, am aflat urmatoarele:

Profitând de unele avantaje date de Legea Agrara din 1920, Gh. Nitescu, bogatasul localitatii, in asociatie cu dr. Staicoviciu din Bucuresti, au infiintat la Baleni, in anul 1922 o fabrica de conserve. La Valea Saraca, intre marginea de est a satului si malul drept al Ialomitei, proprietarul mosiei Baleni avea un teren de 5 ha, cu iesire la soseaua principala Targoviste-Bucuresti.  Terenul a fost inchis cu scopul de a fi destinat proiectatei fabrici de conserve. Produsele fabricii erau date in consum in centrele din Targoviste, Ploiesti, Bucuresti, fiind bine apreciate de consumatori. Materia prima era de buna calitate, produsa fie pe terenul afectat fabricii, fie procurata de la legumicultorii localnici din Baleni Sarbi.

Povestea Cucoanei Nitescu, sotia lui Gh. Nitescu, inca se mai spune la noi in sat. Traita la curtile regale din Europa, a fost nevoita datorita unei boli, sa se retraga la Baleni. Dezamagita fiind de "innapoierea" de care sufereau locuitorii comunei, romani si sarbi deopotriva, cucoana s-a retras in bucatarie, alaturi de slugi si a gatit alaturi de ei bucate alese. Se pare ca adevaratul motiv al deschiderii fabricii de conserve a fost pasiunea Cucoanei pentru bunataturi.

Bunica mea, fina de cununie a Cucoanei, mi-a povestit ca o invita la orele de lucru manual la scoala pentru a le invata pe fetele din clasa dumneaei secretele conservelor si zaharicalelor.

Am preluat reteta zacustii de vinetele de la aceste doua "poete ale caldarii", am incercat-o si ma gândesc ca oricat ati fi de obositi dupa o zi de munca, un zambet ghidus in coltul gurii tot se va ivi dupa citirea acestei retete.

" Zacusca de vinetele

Vinetele mari si grase/Pe jaratic se cuprind,/Se-ametesc si se patrund,/Pana negre si zbarcite/Devin clar nefericite

Si ardeiul mandru tare/Se-ntalneste pe-acest jar/Cu caldura mare

Când l-a cocosat caldura/Si-ai simtit aroma tare/Se grijeste bine,/Cu putina sare

La sfarsit si ceapa,/Plangacioasa tare/Se adauga pe foc/Pana lacrima-i dispare

Rosiile furioase, iubitoare mari de soare/ Isi dau sangele gustos, pe o tocatoare

De la vechii greci, uleiul aspru de masline-apare/In caldarea mare

Ceapa scurt tocata/ Se inunda-n el/Pana galbena devine,/Cam ca un inel.

Dupa ea ardeiul curatat de coaja/ Ia cararea in caldare...si atentie draguta.../E caldura mare!

Ceapa si ardeiul forfotesc o ora/ Dupa care in galeata trece/Si vanata sora

Se-mpreuna toate.../...Undeva in zare clopotul cel mare bate

Si aroma te patrunde,/Poti sa crezi ca s-a sfarsit/Insa gustul nu razbate!

Rosia strivita bine, sucul mai precis/Se rastoarna si se bate in caldarea mare.

De la greci iar vine cimbrisorul frate/Care-adauga-n caldare/Gustul ce te arde

Se mai fierb o ora/Si chiar spre sfarsit/Sarea cea gustoasa si putina miere/Fac din cea zacusca/Un produs desavarsit/

La borcane calde/Iute se rastoarna/La cuptor apoi,/Se tin cam o ora-n vatra/Si apoi cu grija/

S-acopera de iarna cu un scris marunt/La caldura toate, cu grija se cuprind/

Sub o patura ce tine/....si secretul vetrei...si secretul meu/

Mandra e zacusca/De la Dumnezeu!

Acest produs a fost atestat ca produs traditional romanesc. Oare bunica mea si-a inchipuit vreodata ca reteta ei cea gustoasa are nevoie de atestare? Si totusi...

O zi proaspata va doresc!

Comenteaza

Loading...